Introducere
cărțile Regilor 1 și 2 înregistrează istoria națiunii lui Israel din timpul lui Solomon prin împărțirea împărăției, căderea regatului nordic în 722 cu captivitatea asiriană și apoi căderea Regatului sudic în 586 î.HR. cu captivitatea babiloniană. Regatul s-a împărțit în Regatul de Sud al lui Iuda, format din triburile lui Iuda și Beniamin, și Regatul de Nord al lui Israel, care consta din cele zece triburi rămase.
în acest timp au existat câțiva regi buni care au domnit în Regatul sudic și care au adus reforme spirituale. Dar în împărăția de Nord (unde au slujit Ilie și Elisei) toți regii au fost răi și nu au existat adevărate reînvieri. Toți împărații lui Israel au făcut rău înaintea Domnului.în mijlocul acestei împărății degenerate și idolatre condusă de Regi vicioși, cruzi și degenerați, Domnul a chemat doi oameni, unul succesorul celuilalt. Acești doi profeți au stat ca vestitori ai lui Dumnezeu și ai Cuvântului Său. Ei au fost, de asemenea, lideri pentru o școală de profeți care au slujit de fapt atât în regatele nordice, cât și în cele sudice.lucrarea lui Ilie nu se încheie cu chemarea lui Elisei, care a devenit slujitorul și studentul lui Ilie. În schimb, a continuat timp de mai mulți ani ca mentor al lui Elisei. După reînnoirea sa de către Domnul pe muntele Horeb, Ilie a început o lucrare de îndrumare sau ucenicie a lui Elisei. Mentoratul altora este unul dintre cele mai importante ministere pe care oricare dintre noi le poate avea, în special lideri, dar unul care nu ar trebui să se limiteze la lideri.
de fapt, Ministerul de aici a fost dual. Nu numai că Ilie i-a slujit lui Elisei, dar, fără îndoială, Elisei a devenit o mare mângâiere și încurajare pentru Ilie. La un moment dat, Ilie a crezut că numai el a fost lăsat să ducă mai departe lucrarea lui Dumnezeu, dar el a fost informat că acest lucru nu a fost cazul deloc. De fapt, erau 7.000 care nu-și plecaseră genunchiul în fața lui Baal. Printre acestea se numărau mai multe școli ale profeților. Până în acest moment, se ascundeau în peșteri, temându-se să iasă și să vorbească pentru Domnul. Dar după experiența și reînnoirea lui Ilie pe muntele Horeb, el a început să călătorească prin țară învățând în aceste școli cu Elisei ca însoțitor și discipol al său.
chemarea lui Elisei (19:19)
în versetul 19, îl găsim pe Ilie mutându-se acum din locul singurătății și descurajării. Domnul l-a căutat în timp ce se afla în acea stare și l-a revitalizat și l-a readus la slujirea Sa prin înțelegerea spirituală pe care a primit-o de la Îngerul Domnului. Restaurat cu o nouă înțelegere despre modul în care lucrează Dumnezeu, profetul a părăsit muntele și l-a găsit pe Elisei. Ungerea regilor menționată în 19: 15-16 va veni mai târziu. Prima prioritate a fost găsirea lui Elisei.
aceasta ilustrează modul în care cuvântul lui Dumnezeu lucrează pentru a restabili și reînnoi viața noastră. Cu grație, el lucrează pentru a ne pune fie pe drumul cel bun, fie din nou pe drumul cel bun pentru a ne face rodnici. Asemenea lui Ilie, și noi ne putem găsi cu ușurință în jos, singuri și descurajați, dar Domnul este Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Cor. 1:3) și el s-a angajat în reînnoirea și restaurarea noastră. Ce Domn iubitor și milostiv, dar trebuie să ne punem la dispoziția resurselor lui Dumnezeu pentru reînnoire: (a) cuvântul (Rom. 15:4), și (B) alți credincioși încurajându-se unii pe alții (2 Cor. 1: 4; 1 Tes. 5: 11; Evr. 3:13). Astfel, Ilie a mers mai întâi să-l găsească pe Elisei, care a devenit o încurajare pentru Profet.Ilie l-a găsit pe Elisei „în timp ce ara cu douăsprezece perechi de boi înaintea lui, iar el cu al doisprezecelea.”Acest lucru pare să indice că Elisei aparținea unei familii cu o avere considerabilă. A asculta chemarea profetică ar însemna a face acest lucru cu o pierdere personală considerabilă, din punct de vedere financiar. Ar însemna să numărăm costurile. Aceasta însemna să socotească securitatea sa financiară ca pierdere și să devină un soldat al Domnului în tranșeele unui conflict spiritual extraordinar. Dar răspunsurile lui Elisei din versetele 20 și 21 ne arată că el era un om de credință care era dispus să facă exact acest lucru.
Elisei a dezvoltat valori biblice, priorități și perspective eterne care i-au capturat inima, care apoi a controlat ceea ce a făcut cu viața sa. Drept urmare, el a acționat conform credinței sale urmând chemarea lui Dumnezeu. El a fost dispus să fie dezrădăcinat din viața sa liniștită, pașnică și rurală, cu siguranța sa financiară pentru a-l urma pe Domnul. Evident, el știa că națiunea lui avea nevoie de cuvântul Domnului. Ca și fiii lui Isahar, el a înțeles vremurile și a știut ce trebuie să facă (1 Chr. 12:32).
dar cred că este de asemenea important să observăm unde se afla Elisei când l-a găsit Ilie. Deși aparținea unei familii proeminente, el lucra pe câmp cu restul mâinilor de câmp. Deși bogat, nu era iresponsabil sau leneș. Acest lucru nu l-a făcut lider, dar cu siguranță a demonstrat că a dezvoltat deja tipul de caracter necesar conducerii. Nu numai că munca grea a construit caracterul, ci i-a dat o mărturie celor din jurul său.
cred că este interesant de observat câți oameni mari ai Bibliei au fost chemați într-o lucrare specială după ce au demonstrat deja o abilitate și o dorință de a lucra și unde au arătat, de asemenea, fidelitate și loialitate? Rețineți următoarele ilustrații:
- Moise păstorea turma socrului său Ietro. David îngrijea oile pentru tatăl său. Peter a fost pescar.
- Pavel a avut un comerț de luare corturi. Domnul Însuși a fost un tâmplar de meserie care a fost instruit de Iosif.
mulți tineri merg la facultate sau la școala Biblică și apoi la seminar. După absolvire, ei caută un minister cu timp integral fără experiența benefică de a fi lucrat la locul de muncă, de a fi fost în armată sau de a învăța o meserie. Apoi ne întrebăm de ce au probleme în minister atunci când se confruntă cu cerințele sale rigide. Ei bine, aceasta poate fi una dintre cauze. Dacă nu și-au făcut drum prin școală, mulți nu știu cu adevărat cum este să înfrunți încercările locului de muncă și nici nu au dezvoltat disciplina muncii. Mai mult, dacă, indiferent de motiv, trebuie să părăsească Ministerul cu timp integral și să lucreze într-un loc de muncă laic, au dificultăți în a se întreține pe ei înșiși și pe familiile lor, deoarece nu au învățat niciodată o meserie. Când sprijinul pentru lucrarea sa lipsea, apostolul Pavel s-a îndreptat întotdeauna spre meseria sa de producător de corturi.
ca părinți, trebuie să ne învățăm copiii să lucreze, mai întâi acasă în jurul casei și apoi să încurajăm învățarea unei meserii ca parte a educației lor. Învățarea de a lucra ajută la dezvoltarea caracterului, credincioșiei, inventivității și responsabilității.”și Ilie a trecut la el (Elisei) și și-a aruncat mantia peste el” (vs.19). Să remarcăm trei lucruri:
(1) această mantie era haina oficială a unui profet. Au existat trei tipuri de mantale purtate în vremurile biblice. Aceasta este ‘ adderet, o mantie care putea fi făcută din păr de animale și era o haină de distincție purtată de regi și mai ales de profeți (1 kg. 19: 13, 19; 2 kg. 2: 8, 13-14; Zah. 13:4). Mantia a marcat automat un om ca profet, un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. A fost, de asemenea, un simbol al sacrificiului și angajamentului. Viața unui profet nu a fost o viață de lux. Mantaua reprezenta darul omului, chemarea lui Dumnezeu și scopul pentru care Dumnezeu îl chemase.(2) a-l arunca peste umerii lui Elisei a fost un act simbolic care denota chemarea sa la slujba de profet, dar a fost, de asemenea, un semn sigur al darului lui Dumnezeu care i-a permis să-și îndeplinească slujba și lucrarea profetică. Acest act al lui Ilie a fost un anunț profetic că darul profeției a fost dat (sau va veni) lui Elisei. Elisei a înțeles-o imediat, chiar și fără cuvinte.(3) în timp ce unii nu vor fi de acord, nu cred că Dumnezeu îi cheamă pe credincioși în același mod astăzi. Astăzi, fiecare credincios este un preot al lui Dumnezeu (1 Pet. 2:5, 9) și este, într-un anumit sens, chemat să slujească cu timp integral pentru a-l reprezenta pe Domnul, chiar dacă ocupația lor este laică. În calitate de credincioși în Hristos, suntem reprezentanții lui Dumnezeu și chemați la slujire conform darurilor pe care ni le dă Dumnezeu. O parte din aceasta se întâmplă la locul de muncă, o parte în casă, o parte poate apărea în biserică și o parte poate apărea cu un vecin etc. Fiecare credincios are un dar spiritual (sau daruri) și aceasta reprezintă cel puțin o parte din mantia chemării lui Dumnezeu asupra vieții cuiva.ceea ce Dumnezeu v-a înzestrat să faceți, El v-a chemat să faceți. Ceea ce v-a chemat să faceți, v-a înzestrat să faceți. De unde știi chemarea lui Dumnezeu? Cunoscându-ți darul(darurile). înțelegând că tuturor credincioșilor li s-a dat un dar spiritual, ar trebui să căutăm să ne recunoaștem darul, să-i dezvoltăm și, prin îndrumarea lui Dumnezeu, să-i punem la lucru. Știind care sunt darurile noastre determină automat o mare parte din voința și direcția lui Dumnezeu pentru viața noastră din punctul de vedere al priorităților, angajamentelor, obiectivelor și instruirii. De exemplu, dacă o persoană nu are unul dintre darurile de vorbire (învățătură, îndemn etc.), Dumnezeu nu l-a chemat să predice sau să fie pastor. În timp ce noi toți trebuie să facem lucrarea de evanghelizare și ar trebui să căutăm ocazii de a-i ucenicia și de a-i îndruma pe alții pe o bază individuală, ar trebui să le facem oamenilor o favoare rămânând în afara amvonului sau a clasei ca profesor, dacă nu suntem atât de înzestrați. Darul cuiva poate fi ajutor sau milă. Dacă da, acolo vrea Dumnezeu să ne folosească. 1 Petru 4: 10 spune: „deoarece fiecare a primit un dar special, folosiți-l pentru a vă sluji unii pe alții, ca buni administratori ai harului variat al lui Dumnezeu.”Un bun ispravnic este cel care își folosește darurile (își acceptă mantia) printr-o dezvoltare credincioasă (instruire și utilizare).
acest concept este adevărat indiferent de ocupația cuiva. Ocupația noastră poate fi orice, de la un inginer la un medic, de la o gospodină la un secretar executiv, o asistentă medicală sau un medic. Dar vocația noastră, chemarea noastră, este să-L slujim pe Domnul după felul în care el ne-a înzestrat. Poate că știți, ca și mine, despre unii care au găsit modalități de a-și reduce volumul de muncă și timpul în afaceri sau profesie pentru a-și spori capacitatea pentru alte tipuri de slujire. În unele cazuri a însemnat venituri reduse, dar au făcut acest lucru pentru a investi mai mult timp cu familiile lor și în minister. În unele cazuri, Dumnezeu chiar a binecuvântat ocupația lor mai mult. Dăruirea lor nu a fost lipsa lor. Totuși, aceasta nu înseamnă că munca laică a cuiva nu este o formă de slujire. Cred că este și nu doar ca o platformă pentru Evanghelie. Pentru o carte excelentă despre acest lucru, permiteți-mi să sugerez: lucrarea ta contează pentru Dumnezeu, de Sherman și Hendricks.
răspunsul lui Elisei (19:20-21)
răspunsul său imediat (vs.20A)
răspunsul lui Elisei a fost imediat. Nu a existat nici o ezitare sau de echitatie gard. După cum vom vedea, cererea sa cu privire la Tatăl și mama sa nu a fost un act de ezitare. Mai degrabă, Elisei a fost decisiv, ceea ce a indicat, fără îndoială, lucrarea anterioară a lui Dumnezeu în viața sa și momentul perfect al acestui eveniment. Pentru Elisei (și așa ar trebui să fie pentru noi toți), nu a existat nicio decizie de luat. Faptul chemării lui Dumnezeu a luat automat această decizie pentru el. Orice altă decizie ar duce doar la inutilitate, nefericire și lipsă de scop în viață, o urmărire după vânt.
să spunem, de dragul ilustrării, cineva are darul de a învăța sau de a arăta milă. Mantia sau chemarea lui Dumnezeu în viața lor este să se implice într-o anumită măsură și într-un fel în dezvoltarea și utilizarea acelui dar. Ei nu trebuie să întrebe: „doamne, ar trebui să dezvolt acest dar și să caut un loc de slujire pentru a-l folosi?”A gândi și a te ruga astfel este echivalent cu a-l întreba pe Domnul dacă ar trebui să-și folosească picioarele și picioarele pentru a merge. Desigur, există și alți factori implicați pentru care ar trebui să căutăm înțelepciune și să ne rugăm, cum ar fi: care sunt darurile Mele și de ce instruire Am nevoie pentru a mă pregăti pentru oportunitatea și locul specific în care Domnul vrea să slujesc? Dar nu trebuie să întrebăm, ar trebui să-mi folosesc darul(darurile)?
există porunci speciale cu privire la darurile spirituale: (a) trebuie să ne cunoaștem darul(darurile) – Romani 12:3; (B) nu trebuie să ne neglijăm niciodată darul(darurile) – 1 Timotei 4:14; (C) trebuie să ne trezim, să fim zeloși pentru darul(darurile) nostru (noastre) – 2 Timotei 1:6; 1 Tesaloniceni 5:19-20; și(d) trebuie să ne folosim darul (darurile) în dragoste, slujindu-i pe alții prin puterea pe care Dumnezeu o furnizează și pentru slava lui Dumnezeu-1 Petru 4:10-11; Romani 12:4F.
cererea sa de a-și onora părinții (vs.20B)
Elisei i-a cerut să se întoarcă la „sărută-i pe tatăl meu și pe mama mea, apoi te voi urma” (19:20). Aceasta nu a fost o încercare de a amâna apelul și nici un act de ezitare. Unii au relatat greșit acest lucru cu Luca 9:57-62. Domnul a cunoscut inima oamenilor din Luca 9 și a văzut că pentru ceea ce a fost, o lipsă de angajament și o încercare de a evita chemarea lui. A fost un eșec de a se nega, etc.
dar cu Elisei, cazul a fost cu totul diferit. Cererea lui Elisei a fost determinată de două lucruri: (a) a fost un act de respect și onoare autentic pentru părinții săi și (b) a fost determinat de dorința de a sărbători intrarea sa în această slujire și de a declara și confirma angajamentul său de a-l urma pe Domnul în fața prietenilor și a familiei. Vom vedea acest lucru în 1 Împărați 19:21.
răspunsul lui Ilie (vs.20C)
Ilie a permis cererea lui Elisei. El a spus, ” Du-te înapoi din nou . . . Apoi a adăugat un cuvânt de precauție și a spus: „Căci ce ți-am făcut?”Această afirmație pare a fi un idiom care sună destul de brusc sau chiar lipsit de sens pentru noi. În conformitate cu idiomul, am putea traduce ceva de genul: „Du-te înapoi și ia rămas bun, pentru că am făcut ceva foarte important pentru tine, dar gândește-te bine la ceea ce ți-am făcut, pentru că chemarea ta nu este de la mine, ci de la Dumnezeu!”Ideea este că Elisei a fost răspunzător față de Dumnezeu pentru ceea ce a făcut, nu față de Ilie. Ceea ce a făcut Ilie a fost să exprime chemarea lui Dumnezeu. Ilie avea să devină conducătorul spiritual și mentorul lui Elisei, dar Elisei trebuie să înțeleagă că, în cele din urmă, el era răspunzător în fața lui Dumnezeu, nu în fața unui om.
ca slujitori ai lui Dumnezeu, trebuie să ne amintim mereu că suntem în cele din urmă răspunzători în fața Domnului pentru ceea ce facem cu viețile noastre. Dumnezeu folosește bărbați și femei în viața noastră pentru a ajunge la noi, pentru a ne instrui, pentru a ne provoca etc., dar ele sunt doar instrumente pe care Dumnezeu le folosește pentru a ne îndrepta sau a ne îndruma în direcția cea bună. Suntem responsabili unii față de alții într-o anumită măsură, dar responsabilitatea noastră finală sau primară este față de Domnul (Rom. 14:11-12). Mi se pare că există un principiu important aici. Unul dintre obiectivele conducerii, ca și în cazul părinților, este de a ajuta oamenii să învețe să devină responsabili față de Dumnezeu (Evr. 13:17).
celebrarea chemării și angajării lui Ilie (19:21a)
boii și uneltele, plugul de lemn cu jugurile, reprezentau instrumentele meseriei sale și mijloacele și baza vieții sale trecute. Versetul 21, deci, este în esență declarația lui Elisei cu privire la angajamentul său de a-l urma pe Domnul. În esență, el își ardea podurile și își număra trecutul ca pierdere pentru Domnul, pentru a putea câștiga și atinge noua viață și slujire pe care Dumnezeu le-a avut pentru el ca profet (Fil. 3). Elisei le arăta familiei și prietenilor că are noi obiective, obiective, aspirații, noi angajamente, valori și priorități. A arătat hotărârea lui de a nu privi niciodată înapoi, de a căuta să se întoarcă sau de a părăsi chemarea lui Dumnezeu, indiferent cât de greu ar putea fi. Aceasta este o necesitate pentru credincioși și mai ales pentru liderii spirituali. Romani 12: 1-2 formează temelia pentru accentul care urmează. Romani 12: 3-21 ne îndeamnă să cunoaștem și să folosim darurile noastre în slujire.
prin acțiunile lui Elisei, Dumnezeu ne arată că trebuie să dezvoltăm o lipsă de dorință de a arunca prosopul, de a nu spune niciodată „am renunțat.”Viața și slujirea Domnului sunt ca o cursă de cross country-nu o liniuță de o sută de metri! Una dintre cele mai mari nevoi în viața creștină ca tați sau mame, ca soți sau soții, sau ca slujitori în orice domeniu este perseverența cu angajarea. Trebuie să fim rezolvatori de probleme, să ne rezolvăm problemele, mai degrabă decât să renunțăm. Elisei își ardea podurile din viața sa trecută.
pregătirea lui Elisei (19:21b)
Elisei a devenit însoțitorul, slujitorul lui Ilie (2 kg 3:11). Timpul petrecut cu Ilie nu a fost doar o educație în teologie și în slujirea practică pentru alții, ci și în umilință, supunere față de autoritate, loialitate, fidelitate și ascultare în a fi slujitor. Toate acestea au fost vitale pentru pregătirea și pregătirea sa pentru Minister. Pentru a conduce, trebuie mai întâi să înveți cum să fii condus. Pentru a da indicații, trebuie mai întâi să înveți cum să primești și să urmezi instrucțiunile. Pentru a fi credincios, trebuie mai întâi să înveți credincioșia. Aceasta pare a fi una dintre lecțiile din Luca 16: 10, ” Cine este credincios într-un lucru foarte mic este credincios și în mult; și cel care este nedrept într-un lucru foarte mic este nedrept și în mult.”Pregătirea lui Elisei îmi amintește de comentariul lui Hristos din Marcu 10: 43-45, „dar oricine dorește să devină mare printre voi va fi robul vostru și oricine dorește să fie primul va fi sclavul tuturor. Căci chiar și omul fiu nu a venit să fie slujit, ci să slujească.”
concluzie
Dumnezeu a pus o mantie, o chemare, asupra fiecărui credincios în Isus Hristos (1 Pet. 4:10-11). Ca preoți credincioși, această mantie este darul nostru spiritual dat de Dumnezeu. În calitate de înzestrați, fiecare dintre noi trebuie să fim buni administratori ai administrării pe care El ne-a încredințat-o cu privire la timpul nostru, talentele (inclusiv darurile noastre spirituale), comorile și adevărul său. Acest lucru necesită un fel de angajament al lui Elisei. Când angajamentul nu este acolo, ne vom clătina pe gard și nu vom putea lua deciziile dure necesare pentru a-l urma pe Domnul. Aceasta este, fără îndoială, ceea ce Isus Hristos a vrut să spună în Luca 14:26, 27 și 33. Cele trei condiții menționate în Luca 14 se referă la necesitatea predării totale. Fără capitulare totală, nu putem fi discipolii săi; pur și simplu nu vom putea lua deciziile de sacrificiu pe care le va cere urmarea lui. Aceasta înseamnă o reevaluare a valorilor, priorităților, atitudinilor și preocupărilor noastre, dar mai presus de toate, răspunzând la întrebarea: cine și care este sursa credinței mele? Este Domnul? Cred cu adevărat că el va fi tot ce am nevoie? Sau este credința mea în realitate ancorată în detaliile vieții-plăcere, poziție, putere, prestigiu, posesie? Elisei, la fel ca Ilie, era un om obișnuit, dar a devenit extraordinar pentru că era disponibil Domnului, pentru că și-a predat viața Domnului, încuietorii, stocului și butoiului, iar Dumnezeu a putut să-l folosească în moduri extraordinare.