romanii au stabilit standarde înalte în ceea ce privește frumusețea feminină: piele impecabilă, un ten palid, cu doar un indiciu de roz, păr stilat într-o culoare atrăgătoare și ochi mari strălucitori. În căutarea acestui ideal, femeile au recurs la produse cosmetice, aplicând o mare varietate de produse, inclusiv plumb alb ca fond de ten, ulei de migdale ca cremă de față, funingine ca machiaj pentru ochi, vopsea de păr făcută din sucul de soc, arsenic pentru a îndepărta părul nedorit și drojdia de vin ca rouge.
în literatura contemporană, scrisă aproape exclusiv de bărbați, machiajul a devenit un mijloc de exprimare a ideilor de bogăție, sănătate, statut și gen, precum și frumusețe. Cosmeticele au primit adesea o presă negativă; utilizarea sa a fost satirizată și prezentată ca o folie inferioară frumuseții naturale în mare parte din poezia elegiacă supraviețuitoare. În schimb, Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân oferă mai multe informații factuale, în timp ce în poeziile lui Ovidiu cosmeticele sunt prezentate pozitiv, ca o caracteristică a vieții urbane sofisticate.
elementele necesare ale frumuseții romane feminine, cum ar fi tenul palid și ochii mari întunecați, nu sunt descrise doar în textele literare, ci se găsesc și în picturi, reliefuri funerare și mozaicuri. Idealismul este retorica imaginii vizuale și, la fel cum imaginile femeilor din paginile de modă ale revistelor de astăzi sunt airbrushed și photoshopped, prezentându-ne femei care seamănă puțin cu oamenii obișnuiți, a existat un contrast similar între reprezentarea femeilor în arta romană și omologii lor din viața reală.
există, de fapt, puține dovezi care descriu în mod clar femeile romane care poartă machiaj, dar există o serie de exemple de femei care aplică produse de înfrumusețare. Scenele de toaletă apar frecvent în artă, făcând aluzie din nou la idei de bogăție, statut și gen. Pe lângă toaletă, obiectele vizibile în aceste opere de artă includ oglinzi, linguri și palete pentru preparare și sticle și cutii pentru depozitare, care supraviețuiesc în cantități considerabile printre micile Descoperiri din evidența arheologică. Ele sunt detritusul vieții de zi cu zi. analiza tuturor dovezilor referitoare la cosmetice, fie că sunt scrise, vizuale sau materiale, este un principiu esențial al cercetării; fiecare mediu are ceva de contribuit la imaginea de ansamblu. În plus, o comparație atentă a acestor tipuri diferite de materiale nu numai că evidențiază importanța machiajului în sine în lumea antică, ci prezintă și perspectiva unei interpretări mai clare a retoricii care înconjoară subiectul, acționând ca o contrabalansare a problemelor anumitor tipuri de dovezi: de exemplu, exclusivitatea textului de sex masculin, supraviețuirea întâmplătoare a artefactelor și lipsa vopselei pe sculptură. Privind această imagine de ansamblu ne oferă și posibilitatea unei mai bune înțelegeri a realității vieții cotidiene contemporane.
trei exemple arată cum poate funcționa această abordare. În primul rând, ia în considerare absența feței confecționate în arta romană. Departe de a fi ciudat, această omisiune se potrivește bine cu dovezile găsite în sursele scrise. Ovidiu remarcă: ‘de ce ar trebui să văd ce face pielea ta atât de albă? Ține ușa închisă și nu mă lăsa să văd lucrarea până nu se termină. Produsul finit, adică fața femeii, nu ar trebui să prezinte mecanica prin care s-a obținut o astfel de apariție.
în al doilea rând, comparând o scenă de toaletă descrisă în artă, în acest caz relieful Neumagen, cu un obiect precum oglinda Wroxeter, poate ridica întrebări interesante. Cât de clară a fost reflexia într-o oglindă de metal lustruit? Dacă claritatea era îndoielnică, ce a însemnat aceasta pentru relația dintre matrona și slujitorii ei? Amanta, de exemplu, s-a bazat pe sclavii ei pentru o opinie exactă sau, sperăm, cinstită cu privire la aspectul ei? în al treilea rând, putem umple recipientele cosmetice găsite printre dovezile arheologice cu conținutul descris în textele scrise. Masa de toaletă a femeii, pe care, potrivit lui Ovidiu, ‘veți găsi cutii și o mie de culori’, prinde viață atunci când este asociată cu o mică descoperire, poate o oală sau o sticlă, mai ales acolo unde rămân reziduuri. Așa-numita cremă Londinium, care constă dintr-un amestec de grăsimi animale, amidon și staniu, este un exemplu notabil al unei astfel de descoperiri. Tehnicile moderne neinvazive, cum ar fi radiația sincrotronică și spectrometria de masă, pot fi utilizate acolo unde recipientul este fragil sau reziduurile dificil de extras. Make-up-ul a contat în lumea antică și justifică o atenție serioasă astăzi.
Susan Stewart este autorul cosmeticelor și parfumurilor din lumea romană (Tempus, 2007).