medicii noștri de îngrijire oncologică își cer adesea opinia cu privire la diverse suplimente, inclusiv antioxidanți obișnuiți și neobișnuiți: vitamina C, vitamina E, beta-caroten, N-acetilcisteină (NAC) și glutation pentru a numi câteva. În mod evident, pacienții nou diagnosticați cu cancer și prietenii și familia lor se angajează adesea într-o căutare profundă a oricărui lucru care poate fi făcut pentru a sprijini sănătatea și funcția sistemului imunitar. Și de ce nu antioxidanți? Un flux constant de mass-media și producătorii de suplimente ne-au spus de zeci de ani că antioxidanții oferă un panaceu de beneficii pentru sănătate. Și pe bună dreptate, o căutare ușoară pe internet poate duce cu ușurință la articole care promovează virtuțile antioxidanților. Calculul: ele pot ajuta la lupta împotriva cancerului meu și, în cel mai puțin, nu pot face rău. Corect?
de unde a venit ideea că antioxidanții sunt buni?
în 1972 Denham Harman, un luminator în domeniul biologiei radicalilor liberi, a propus teoria mitocondrială a îmbătrânirii. Merge așa: În interiorul fiecărei celule mitocondriile sunt centrul metabolismului oxidativ și, prin urmare, sursa primară de generare a radicalilor liberi în organism. Radicalii liberi generați din mitocondrii precipită apoi o cascadă de daune mitocondriilor înconjurătoare, lipidelor, carbohidraților și chiar ADN-ului nuclear. Celula poate repara majoritatea acestor daune, dar în timp, celula își pierde încet capacitatea de a ține pasul cu daunele induse de radicalii liberi, iar daunele nete care rezultă sunt cauza proximală a îmbătrânirii.
o presupunere simplă și intuitiv seducătoare a apărut din teoria lui Harman: antioxidanții de stingere a radicalilor liberi ar trebui să încetinească îmbătrânirea și să prevină bolile. Această predicție aparent inocentă a încurcat o generație de biologi moleculari. În cei peste patruzeci de ani care au urmat predicției lui Harmon, cercetătorii au împins antioxidanții în culturi celulare, șoareci, șobolani, maimuțe și oameni încercând să demonstreze că încetinesc îmbătrânirea și previn bolile.în ciuda eforturilor lor de a dovedi contrariul, un consens copleșitor a apărut din deceniile de cercetare privind antioxidanții și îmbătrânirea: pur și simplu nu funcționează. Acestea ar putea corecta deficiențele alimentare și / sau poate conferi un ușor efect protector împotriva anumitor boli, dar nu fac nimic pentru a prelungi durata de viață—mai rău, există dovezi care sugerează că pot chiar promova anumite boli. Cu toate acestea, aproape o jumătate de secol de inerție și o industrie de suplimente de miliarde de dolari care a crescut din predicția lui Harmon au reușit să continue să susțină ideea că antioxidanții sunt un izvor de sănătate. (Nu confundați alimentele care conțin antioxidanți și suplimente antioxidante. Cele mai multe alimente de calitate conțin cantități mari de antioxidanți naturali și o dietă bună sa dovedit a fi foarte benefică.)
studiile au început să conteste multe ipoteze despre antioxidanți
ipoteza generală că antioxidanții încetinesc îmbătrânirea și previn bolile a fost pentru prima dată serios contestată dintr-un studiu amplu din 1994 care a urmat fumătorilor care au luat doze masive de beta-caroten antioxidant. Rezultatul uimitor: fumătorii care au luat beta-caroten au avut un risc crescut de 18% de a dezvolta cancer pulmonar. Pe măsură ce cercetătorii erau încă zgâriați în legătură cu rezultatul confuz, un studiu doi ani mai târziu a fost oprit devreme după ce s-a descoperit că beta-carotenul și retinolul cu doze mari s-au dovedit a crește riscul de a dezvolta cancer pulmonar cu 28% la fumătorii și lucrătorii expuși la azbest. Și aceste studii timpurii nu se dovedesc a fi întâmplări: un studiu din 2011 care a implicat mai mult de 35.500 de bărbați peste 50 de ani a constatat că dozele mari de vitamina E au crescut riscul de cancer de prostată cu 17%.
antioxidanții și terapia cancerului
studiile de mai sus evidențiază o tendință de studii care sugerează că antioxidanții pot contribui la incidența anumitor tipuri de cancer în condiții specifice și pot face cancerul mai agresiv atunci când apare. Cu toate acestea, seria de studii a stârnit o preocupare mai imediată pentru practicarea oncologilor: deoarece standardul tradițional de terapii de îngrijire, cum ar fi radiațiile și chimioterapia, ucid celulele canceroase prin generarea de radicali liberi, probabil că pacienții care au luat antioxidanți au negat sau diminuat efectele tratamentului lor pentru cancer. Cu toate acestea, în ciuda unei rafale de studii la începutul anilor 2000―atât studii de observare, cât și studii controlate randomizate―nu a apărut un consens clar al efectului antioxidantului asupra terapiilor standard. Studiile au ajuns la o mare varietate de concluzii, unele arătând o supraviețuire și un statut îmbunătățit, iar altele, o reducere a supraviețuirii. Cel mai probabil, antioxidanții obișnuiți, administrați la doze normale, sunt pur și simplu slabi pentru a depăși efectele puternice ale radiațiilor și chimioterapiei.
dezbaterea mocnită despre antioxidanți și cancer a fost reaprinsă din nou în 2012, când câștigătorul Premiului Nobel și fostul șef al NCI, James Watson, a sunat despre pericolul antioxidanților în cancer, scriind o recenzie intitulată oxidanți, antioxidanți și incurabilitatea actuală a cancerelor metastatice, susținând că lucrarea a fost „cea mai importantă lucrare a sa de la dubla helix.”Epifania sa, în parte, a fost afirmația că antioxidanții pot zădărnici majoritatea terapiilor pentru cancer, dacă nu provoacă pur și simplu cancer prin prevenirea cascadei apoptotice conduse mitocondrial declanșate de radicalii liberi. „Atâta timp cât m-am concentrat pe înțelegerea și vindecarea cancerului (am predat un curs despre Cancer la Harvard în toamna anului 1959), persoanele bine intenționate au consumat suplimente nutritive antioxidante ca terapii de prevenire a cancerului, dacă nu chiar terapii reale. Având în vedere datele recente care sugerează cu tărie că o mare parte din netratabilitatea cancerului în stadiu târziu poate apărea din posesia prea multor antioxidanți, a venit timpul să ne întrebăm serios dacă antioxidanții folosesc cauze mult mai probabile decât previne cancerul.”Watson continuă,” suplimentele nutritive antioxidante care distrug radicalii liberi ar fi putut provoca mai multe tipuri de cancer decât au prevenit.”
o serie de studii din anii care au urmat revelației lui Watson păreau să susțină afirmația sa. Un studiu din 2015 publicat în Science Translational Medicine, a analizat melanomul deoarece ratele au crescut și deoarece cancerul este cunoscut a fi sensibil la efectele radicalilor liberi. Ei au hrănit antioxidantul N-acetilcisteină (NAC) șoarecilor care au fost crescuți pentru a fi susceptibili la melanom la o doză în concordanță cu ceea ce oamenii consumă de obicei în suplimente. Deși șoarecii tratați nu au dezvoltat mai multe tumori ale pielii decât șoarecii de control, au dezvoltat de două ori mai multe tumori în ganglionii limfatici, un semn distinctiv al răspândirii cancerului. Când cercetătorii au adăugat NAC sau o formă de vitamina E la celulele melanomului uman cultivate, au arătat din nou că antioxidanții au îmbunătățit capacitatea celulelor de a migra și de a invada o membrană din apropiere.
au apărut dovezi suplimentare care indică pericolul antioxidanților noi clase de terapii generatoare de radicali liberi. Un studiu care a ieșit imediat înainte de lucrarea lui Watson a arătat în mod convingător importanța apoptozei induse de radicalii liberi prin constatarea că medicamentul mitocondrial anti-cancer elesclomol ucide celulele canceroase prin promovarea generației ROS. Când acești radicali liberi rezultați au fost neutralizați prin administrarea simultană a antioxidantului N-acetilcisteină, uciderea preferențială a celulelor canceroase se oprește. Eșecul elesclomolului de a genera apoptoză în celulele necanceroase apare probabil din nivelul ros inerent inferior generat de mașinile normale de transport al electronilor mitocondriali.
în mod critic, se dezvoltă multe terapii noi care scad nivelul de glutation din celulele canceroase, făcându—le mai vulnerabile-nu este clar modul în care antioxidanții vor afecta această nouă clasă de medicamente și terapii.
imaginea rămâne tulbure
deși nu există un consens copleșitor că antioxidanții luați în timpul tratamentului cancerului vor duce la rezultate mai proaste dovezile existente aruncă suficiente steaguri roșii pentru a justifica prudență. Nu se cunosc prea multe despre efectele antioxidanților în raport cu multe dintre noile acțiuni metabolice și imunoterapii. Trebuie luat în considerare faptul că Terapiile adjuvante precum dieta ketogenică, oxigenul hiperbaric și Protocolul Oncologic de îngrijire sunt, de asemenea, propuse să funcționeze prin declanșarea stresului oxidativ în celulele canceroase, reducând simultan capacitatea celulelor canceroase de a produce antioxidanți interni. Nu este nerezonabil să punem la îndoială utilizarea antioxidanților concomitent cu aceste terapii―mai ales având în vedere că acestea tind să genereze stres oxidativ mult mai ușor decât terapiile tradiționale pentru cancer și, prin urmare, antioxidanții ar putea avea capacitatea de a influența rezultatele într-un grad mai mare. De fapt, există dovezi care evidențiază această relație fragilă. S-a demonstrat că unele dintre medicamentele din Protocolul Oncologic de îngrijire acționează prin inducerea stresului oxidativ în celulele canceroase. Atât doxiciclina, cât și metformina sunt propuse să acționeze prin inducerea unei creșteri intolerabile a radicalilor liberi în celulele stem canceroase deja stresate oxidativ, inhibând simultan un factor de transcripție numit STAT3 pe care celula canceroasă îl reglează în sus pentru a produce antioxidanți interni, adaptivi-un fel de unu—doi pumn. Un studiu din 2017 a arătat că adăugarea antioxidantului puternic N-acetilcisteină a fost capabilă să anuleze efectul terapeutic al doxiciclinei într-un model de șoarece glioblastom.
„ceea ce începem să învățăm este că pot exista celule rele din cancer care par să beneficieze mai mult de antioxidanți decât celulele normale”, a declarat cercetătorul Sean Morrison de la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center, care studiază efectele antioxidanților asupra celulelor canceroase. „Personal, din rezultatele pe care le-am văzut, aș evita să-mi suplimentez dieta cu cantități mari de antioxidanți dacă aș avea cancer.”
Martin Bergic, Ph.D., de la Universitatea din Gothenburg din Suedia, a declarat că este extrem de preocupat de comercializarea agresivă a antioxidanților la pacienții cu cancer. Datele sugerează cu tărie că utilizarea antioxidanților „ar putea fi cu adevărat periculoasă în cancerul pulmonar și melanom și, eventual, în alte tipuri de cancer”, a spus el. „Și pentru că nu există dovezi puternice că antioxidanții sunt benefici, pacienții cu cancer ar trebui încurajați să evite suplimentele după ce au un diagnostic.”
care Oncology Science Advisor, Thomas Seyfried de la Boston College împărtășește sedimentul lui Morrison și Bergic. „De ce ați da antioxidanți pacienților cu cancer? Ea este complet contrară intervențiilor terapeutice metabolice.”
într-adevăr, ideea generală că stresul oxidativ ar putea fi una dintre cele mai mari vulnerabilități ale cancerului și că antioxidanții, atât exogeni (administrați oral sau prin IV), cât și endogeni (fabricați intracelular), pot reprezenta un văl subțire de protecție care poate fi vizat terapeutic se dovedește, de asemenea, că este adevărat cu clasa emergentă de imunoterapii. Noi cercetări au arătat că prin reducerea glutationului intracelular, „antioxidantul principal” al celulei, efectul de ucidere a celulelor imunoterapiilor poate fi îmbunătățit. Autorii studiului recent afirmă: „Efectele inhibitoare ale cancerului asupra metabolismului celulelor T au fost bine stabilite, dar impactul metabolic al imunoterapiei asupra celulelor tumorale este slab înțeles. Aici, am dezvoltat un protocol de imunoterapie adoptivă bazat pe celule T CD4 + care a fost curativ pentru șoarecii cu tumori colorectale implantate. Prin efectuarea profilării metabolice asupra tumorilor, arătăm că imunoterapia adoptivă a modificat profund metabolismul tumoral, rezultând epuizarea glutationului și acumularea speciilor reactive de oxigen (ROS) în celulele tumorale.”
Ei bine, ce acum?
în cei peste patruzeci de ani de la teoria mitocondrială a îmbătrânirii propusă de Harman, bazată pe radicalii liberi, am învățat că biologia radicalilor liberi este cu siguranță mai complexă decât s-a apreciat inițial. Deși nu există nicio îndoială că radicalii liberi sunt distructivi pentru celulă, dovezile emergente sugerează că radicalii liberi derivați mitocondriali pot fi, de asemenea, un sistem important de semnalizare, instruind ADN-ul din mitocondrii să producă proteine mitocondriale. Biologia radicalilor liberi și rolul său final în îmbătrânire este încă o știință neliniștită, care încă nu a fost decisă în mod concludent.cu toate acestea, relația dintre antioxidanți și cancer, deși încă tulbure, pare să fie înclinată spre o notă de precauție atunci când vine vorba de includerea antioxidanților ca parte a terapiei cancerului. În timp ce puține beneficii au fost dovedite vreodată, dovezile care indică utilizarea lor necesită atenție. O abordare prudentă ar fi evitarea dozelor mari de antioxidanți în timpul tratamentului cancerului. O abordare foarte prudentă ar fi evitarea suplimentelor antioxidante cu totul. Într―adevăr, majoritatea dieteticienilor sunt de acord că se pot obține suficiente micronutrienți―și în raporturile corecte-dintr-o dietă bună.
Some common antioxidants:
Vitamin E, selenium, zinc, N-acetylcysteine, glutathione, Vitamin C (low dose only—high doses administered by IV are oxidative), and beta-carotene
https://www.cancer.gov/news-events/cancer-currents-blog/2015/antioxidants-metastasis
https://www.scientificamerican.com/article/antioxidants-may-make-cancer-worse/
https://www.washingtonpost.com/news/to-your-health/wp/2015/10/14/antioxidants-may-give-a-boost-to-cancer-cells-making-them-spread-faster-study-suggests/?noredirect=on&utm_term=.1acb7963fc25
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3603456/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28842551
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S155041311830319X?via%3Dihub
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1550413118301785
http://www.ascopost.com/issues/july-25-2014/avoiding-antioxidant-drug-interactions-during-cancer-treatment/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22189713
Check your eligibility for the COC Protocol now by filling out the following form: