Codul Ur-Nammu este cel mai vechi cod de drept supraviețuitor. A fost scris în limba sumeriană c. 2100-2050 Î.hr. Deși prefața atribuie direct legile regelui Ur-Nammu din Ur (2112-2095 Î.hr.), unii istorici cred că acestea ar trebui mai degrabă atribuite fiului său Shulgi.
” prima copie a codului, în două fragmente găsite la Nippur, a fost tradusă de Samuel Kramer în 1952; datorită păstrării sale parțiale, doar Prologul și 5 din legi au fost perceptibile. Alte tablete au fost găsite în Ur și traduse în 1965, permițând reconstituirea a aproximativ 40 din cele 57 de legi. O altă copie Găsită în Sippar conține variante ușoare.
„deși se știe că au existat coduri de lege anterioare, cum ar fi codul Urukaginei, acesta reprezintă cel mai vechi text juridic existent. A precedat Codul lui Hammurabi cu aproximativ trei secole.
„Legile sunt aranjate în formă cazuistică de if-(crimă), apoi-(pedeapsă) — un model care trebuie urmat în aproape toate codurile ulterioare. Pentru cel mai vechi cod de lege existent cunoscut de istorie, este considerat remarcabil de avansat, deoarece instituie amenzi de compensare monetară pentru daune corporale, spre deosebire de principiul lex talionis (‘ochi pentru ochi’) de mai târziu legea babiloniană; cu toate acestea, crimele capitale de crimă, jaf, adulter și viol sunt pedepsite cu moartea.
„codul dezvăluie o privire asupra structurii societății în timpul „Renașterii sumeriene”. Sub lu-gal (‘mare om ‘sau rege), toți membrii societății aparțineau uneia dintre cele două straturi de bază:’ lu ‘ sau persoana liberă și sclavul (bărbat, arad; femeie geme). Fiul lui lu a fost numit dumu-nita până când s-a căsătorit, devenind un ‘tânăr’ (Guru). O femeie (munus) a trecut de la a fi fiică (dumu-mi), la o soție (baraj), atunci dacă ar supraviețui soțului ei, o văduvă (nu-ma-su) care s-ar putea recăsători” (articol Wikipedia despre codul Ur-Nammu, accesat 02-04-2009).