evaporarea la scară nanometrică a lichidelor joacă un rol cheie în mai multe aplicații, inclusiv răcirea, reducerea rezistenței la tracțiune și transportul lichidului. Această cercetare investighează efectul Leidenfrost la scară nanometrică în funcție de materialul substratului, dimensiunea picăturilor și temperatura folosind modele de dinamică moleculară. Picăturile de apă cuprinse între 4 nm și 20 nm au fost simulate pe substraturi de aur și siliciu la 293 K, 373 K, 473 K și 573 K. O creștere semnificativă a energiei cinetice (>5000 kcal mol-1) a fost observată pentru moleculele din vecinătatea substraturilor, indicând prezența unui strat de barieră de vapori între substrat și lichid. Viteze mai mari ale picăturilor au fost urmărite pentru substraturi de aur hidrofobe în comparație cu substraturile de siliciu hidrofil care indică influența umectabilității suprafeței asupra efectului Leidenfrost. Picăturile peste substraturile de siliciu au avut un număr mai mare de fluctuații (vârfuri și văi) în comparație cu aurul datorită comportamentului ciclic al formării vaporilor. O creștere a energiilor cinetice interfaciale și a vitezelor de translație (>10 m s-1) au fost observate pe măsură ce dimensiunile picăturilor s-au redus confirmând efectul Leidenfrost la 373 K. această cercetare oferă o înțelegere a efectului Leidenfrost la scară nanometrică, care poate afecta mai multe aplicații în transferul de căldură și propulsia picăturilor.