denaturarea termică a ADN-ului, numită și topire, face ca structura cu helix dublu să se desfacă pentru a forma ADN monocatenar. Când ADN-ul în soluție este încălzit peste temperatura de topire (de obicei mai mult de 80 de centimetrii C), ADN-ul dublu catenar se desface pentru a forma ADN monocatenar. Bazele se desfac și astfel pot absorbi mai multă lumină. În starea lor natală, bazele ADN absorb lumina în regiunea lungimii de undă de 260 nm. Atunci când bazele devin despachetate, lungimea de undă a absorbanței maxime nu se modifică, dar cantitatea absorbită crește cu 37%. O catenă ADN dublă catenară disociată la două catene unice produce o tranziție cooperativă ascuțită.
Hipercromicitatea poate fi utilizată pentru a urmări starea ADN-ului pe măsură ce temperatura se schimbă. Temperatura de tranziție / topire (Tm) este temperatura în care absorbanța luminii UV este de 50% între maxim și minim, adică unde 50% din ADN este denaturat. O creștere de zece ori a concentrației de cationi monovalenți crește temperatura cu 16,6 C.
efectul hipercromic este creșterea izbitoare a absorbanței ADN-ului la denaturare. Cele două catene ale ADN-ului sunt legate între ele în principal prin interacțiunile de stivuire, legăturile de hidrogen și efectul hidrofob dintre bazele complementare. Legătura de hidrogen limitează rezonanța inelului aromatic, astfel încât absorbanța probei este limitată. Când helixul dublu ADN este tratat cu agenți denaturați, forța de interacțiune care ține structura dublă elicoidală este perturbată. Spirala dublă se separă apoi în două fire simple care se află în conformația înfășurată aleatorie. În acest moment, interacțiunea bază-bază va fi redusă, crescând absorbanța UV a soluției de ADN, deoarece multe baze sunt în formă liberă și nu formează legături de hidrogen cu baze complementare. Ca urmare, absorbanța pentru ADN monocatenar va fi cu 37% mai mare decât cea pentru ADN dublu catenar la aceeași concentrație.