introducere: Ventilația cu jet transtraheal percutanată (PTJV) cu un angiocath cu alezaj mare care este introdus prin membrana cricotiroidiană poate asigura oxigenarea imediată de la o priză de perete de oxigen de înaltă presiune (50 lb pe inch pătrat), precum și ventilația prin declanșarea manuală. Obiectivul acestui studiu retrospectiv este de a evidenția beneficiul potențial al PTJV ca procedură temporară de salvare a vieții în situații dificile când intubația endotraheală orală nu reușește și ventilația sac-supapă-mască este ineficientă pentru oxigenare în timpul insuficienței respiratorii acute.
metode: Au fost revizuite dosarele medicale a 29 de pacienți consecutivi care au necesitat PTJV emergent în ultimii 4 ani. PTJV a fost necesar deoarece saturația pulsului O (2) nu a putut fi menținută la > 90% cu ventilație sac-mască-supapă și deoarece căile respiratorii nu au putut fi asigurate rapid cu laringoscopie directă.
rezultate: membrana cricotiroidiană a fost canulată cu succes la 23 de pacienți. La acești pacienți, saturația pulsului O (2) a fost crescută la > 90% și a fost menținută cu PTJV până la securizarea căilor respiratorii. Toți, cu excepția a 3 din cei 23 de pacienți, au fost ulterior intubați Oral. La un pacient, PTJV a menținut un schimb adecvat de gaze până la efectuarea unei traheostomii emergente. La doi pacienți, cateterele de schimb de căi respiratorii au fost introduse în trahee datorită unei mici deschideri glotice. Tubul endotraheal a fost alunecat peste cateter. La 6 din cei 29 de pacienți, a existat dificultăți în introducerea unui cateter prin membrana cricotiroidă sau a existat incapacitatea de a insufla oxigenul cu un ventilator cu jet. Nu au existat decese imediate din utilizarea PTJV.
concluzie: Pe baza introducerii ulterioare a unui tub endotraheal în trahee, au existat două beneficii importante la pacienții care au suferit cu succes PTJV. În primul rând, PTJV a asigurat o oxigenare eficientă, permițând în același timp un timp adecvat pentru vizualizarea căilor respiratorii superioare și posibila aspirare a secrețiilor orofaringiene. În al doilea rând, intubația traheală a fost ulterior mai ușoară, posibil deoarece presiunea traheală ridicată din insuflarea gazului a deschis glota prăbușită, făcând vizualizarea diafragmei glotice mai bună. PTJV este sigur și rapid în asigurarea oxigenării imediate și, prin urmare, ar trebui considerat ca o alternativă la încercările insistente, multiple de intubare, atunci când nici ventilația sac-mască-supapă, nici intubația endotraheală nu sunt fezabile în asigurarea unui schimb adecvat de gaze.