meningioame parasagitale și parafalcine: strategie integrală pentru optimizarea siguranței și revizuirea retrospectivă a unei serii unice de chirurgi

context: meningioamele Parafalcine și parasagitale prezintă provocări unice pentru rezecție. Deși rezecția maximă sigură este obiectivul principal al managementului chirurgical pentru aceste leziuni, infarctul venos și deteriorarea elocventă a structurii corticale apar în până la 14% din cazuri. Prin urmare, planificarea preoperatorie optimă și tehnica intraoperatorie sunt critice.Metode: am analizat retrospectiv seria de cazuri a unui singur chirurg cu rezecția a 58 de meningioame parafalcine și parasagitale. Strategia operativă a inclus nu traversarea sinusului sagital superior (SSS) în timpul craniotomiei, nu rezecția falxului, utilizarea potențialelor evocate motorii (MPE) pentru a evita deteriorarea creierului elocvent și utilizarea selectivă a embolizării preoperatorii.Rezultate: au fost evaluați cincizeci și opt de pacienți, 45 cu meningioame parasagitale și 13 cu meningioame parafalcine. Vârsta medie 58.34 de ani și urmărirea medie a fost de 7,7 luni. Rezecția totală brută (GTR) a fost realizată la 51,7% dintre pacienți, iar rata de rezecție totală aproape brută a fost de 48,3%. Rata de descărcare postoperatorie din prima zi a fost de 62,1%. Rata complicațiilor a fost de 8,6%, cu o nouă rată a deficitului neurologic postoperator de 5,2%. Recurența/creșterea tumorii documentată pe rata imagistică postoperatorie a fost de 3,4%.Concluzii: în seria noastră de rezecție a meningiomului parasagital și parafalcin, raportăm o rată GTR de 51,7% asociată cu o rată scăzută de complicații. Tehnicile de minimizare a morbidității perioperatorii includ nu traversarea SSS pe craniotomie, evitarea rezecției falx, utilizarea MEPs și embolizarea preoperatorie selectivă pentru a optimiza șansa unei rezecții maxime sigure. Folosim o strategie de rezecție inițială conservatoare a tumorii axată pe maximizarea șanselor unui rezultat neurologic favorabil, urmată după cum este necesar de terapii adjuvante, cum ar fi radiochirurgia și terapiile de salvare, cum ar fi terapia termică interstițială cu laser, deși este necesară o urmărire mai lungă comparabilă cu cea a seriilor cu abordări mai radicale pentru a determina dacă rezultatele pe termen lung sunt comparabile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.